Eternitatea prin cuvânt de Angi Melania Cristea

Pentru poeta Maria Ileana Tanase viața este ca un maraton, după cum propune încă din titlul cărții sale: VIAŢA CA UN MARATON.
Versurile scrise în ritm clasic curg armonios , având o melodicitate aparte:,, Mi-am rătăcit gândurile prin anii trecuţi,
pădurea-i fâşie, mulţi arbori desfrunziţi,
frumuseţea verii s-a destrămat prin flori
şi-n toamna vieţii, suntem mai gânditori.’’(VIAŢA, CA UN MARATON)
Poetă  de o sensibilitate aparte, Maria Ileana Tanase  reface un ciclu existențial parcurs lin prin teme precum cea a naturii, a iubirii, a logosului revelator,, a singurătății existențiale, a misterului morții.
Timpul este tema centrală a volumului său, poeta interogandu-se permanent asupra sensului vieții și a efemerității tmpului:,,
Anii au zburat ca păsările migratoare,
primăvara şi toamna mereu călătoare,
iar cu fiecare anotimp, caut să-nţeleg,
dacă şi-n toamna vieţii, iubiri se culeg.’’(CA UN TESTAMENT)
Arta poetica pare singura salvare într-o lume supusă alienării în care timpul se scurge ireversibil:,, Poezia-i fitilul ce arde în candela creaţiei,
har ce linişteşte, ca o rugăciune de seară
sufletul cuprins de muză, miracolul graţiei,
iar focul sacru-creator, sfârâie în călimară.’’( POEZIA, NOBILA DOAMNĂ ...)
În acest univers fragil femeia este o zeitate domestică cu puteri magice:,, Eşti primadona anotimpului, simfonie,
un şevalet unde culorile-s în armonie,
minune, din trupul tău încolţeşte viaţa,
iar iubirea-ţi este în cărţi, chiar prefaţa.’’(FEMEIE, EŞTI O ZEE)
Singuratatea copleșește prin trecerea timpului :,, singurătatea a devenit veşmânt.’’(AM FOST…)
Fire melancolică si usor romantică, poeta Maria Ileana Tanase  construiește ,,visuri și manuscrise’’ cu delicatețe și nostalgie:,,
Am presărat printre cuvinte nisip rămas
dintr-o clepsidră, parcă-aş fi făcut popas
dincolo de amintire, pe un ţărm depărtat
unde-am lăsat demult, un suflet întristat.’’(CLEPSIDRA SINGURĂTĂŢII)
Vocea poetei este una resemnată. Ea își trăiește iluziile calm, cald, adolescentin:,,  Se-alintă primăvara la mine prin suflet,
dar sper că iubirea, îşi va găsi răsunet,
iar dincolo de anii grizonaţi din buletin,
sufletul îmi este anotimp adolescentin.’’(SUFLET ADOLESCENTIN)
Tăcerea și cuvintul scris o ajută sa evadeze dintr-o realitate ostilă într-un cenaclu al îngerilor:,, Zilnic plantez copaci, din cuvinte
si frunzele sunt aducerile-aminte,
iar când prin ramuri adie vântul,
gândul destramă-n vers cuvântul.’’(CENACLUL ÎNGERILOR)
Astfel, de pe ,,scara timpului’’ poeta visează,, în iarba crudă’’ la o lume mai bună.,, Adie vânt de primăvară-n suflet,
doar anii-mi sunt de chihlimbar
şi sper într-un anotimp răsunet,
ca iarba iubirii să-ncolţească, iar.’’(SPER...)
Iubirea apare ca singura salvare, iar îndumnezeirea prin cuvânt ca o unica opțiune pentru acest spirit reflexiv, asaltat de gânduri :,, Prin puterea gândului schimbăm lumea
noastră şi-acelor din jur, pe care-i iubim,
respir optimism chiar, de-i înaltă culmea,
trebuie s-ating ţinta, altflel, de ce trăim?’’(DE CE TRĂIM?)
În lirica distinsei poete, Maria Ileana Tanase, respiră cuvintele dar și un univers senzorial aparte.Numai o lectură atentă poate dezvălui delicatețea sufletească a acesteia.