Orașul de unde vii

are străzi nepavate îmi țin tocurile în maini cum aș ține sufletul tău gravat într-o albă singură noapte aburul râului se întinde pe alei ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit ziua se dă cu parapanta între noi doi arborii lumii tac infinit orele se scurg pe asfalt miroase zurliu a război și a morți pe acoperișuri pisici zvelte torc în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.