sentimentele aceste păsări cu aripi de ipsos
îți măsoară prăbușirea
de câte ori te reconstruiești spune salve
singurătății care scurtcircuitează suflete
și nu rămâne în colonia oamenilor bântuiți de fantasme materiale
sărăcia este un spectru care îți dezgroapă oasele ca și cum un întreg
cimitir de elefanți s-ar muta în tine
te împaci greu cu ideea războaielor subterane care dezbină națiuni
de la marea tribună a vieții lumea apare
mirobolantă un fel de pește ce respiră fără branhii
pe pământ cresc baobabi acolo unde erau cândva piețe publice
frații împart cerul deasupra mării
iată cum desalinizarea devine o formă de artă
nici măcar umbrele nu mai
au geometria lor
vitele beau din canalul de dejecții și visează platoul amplu
unde a rumega este calea spre echilibru
de ce oasele noastre nu și-au scris patericul?
Încotro
zboară mitologica pasăre rock?
putem plăti sacralitatea asfințitului cu o ancoră?
de aici toate au gust de alamă ruginit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu