Partaj

Era o duminică dimineața, o zi lipsită de rutina zilnică.Dănut bea cafeaua făcută la filtru și își făcea ordine în minte. În primele zile după week-end era aglomerație mare la judecatorie.Ura holurile acelea lungi pline de țărani famelici și de femei isterice, de aceea nu își selecta niciodată clientela de la Judecătorie. Aștepta joia sau vinerea când termenele se judecă parcă mai scurt.Ultimul client care îl angajase într-o zi de luni i-a risipit puținul timp liber cu niște capete de acuzare total nefondate. – Domnu’ avocat, trebuie să câștig în instanță custodia copiilor! Trebuie, mă înțelegeți! – Partaj? – Nu, domnu’ avocat.N- avem ce împarți.Curva aia a venit în p… goală.Eu vreau să o decad din drepturi și să câștig custodia copiilor.Ambilor copii! – -Mama are domiciliul stabil impreună cu dvs? întrebă Dănuț fără vlagă.Îl obseda că nu reușise să achite taxa lunară la barou și ăștia sunt dați dracu, nu asteaptă o luna peste termen. Avocatul de la care prinsese meserie îl invătase să plătească taxa indiferent dacă are sau nu procese. – Așa merg treburile peste tot, mai băiete.Dacă vrei o pensie călduță, nu ca și barosanii ăstia de magistrați, contribui! – N-are, domnu’ avocat,glasui clientul.Am stat la ma-sa câțiva ani, dar aia bătrană e mai tută ca ea.M-a pus dracu să o pensionez pe caz de boală, că era sănătoasă tun, japița, și ne-a facut program.Cum se făcea oră nouă, dădea stingerea și nu știu cum făcea că la cinci era în picioare ( picioarele alea bolnave și operate) și scula toată casa.O apuca curățenia cu noaptea în cap!De aia am și plecat înainte de curățenia de toamnă, ne-am mutat cu chirie la o babă văduvă. – -Înțeleg că nu aveți proprietăți comune? – Pe naiba, dom’ avocat! Avem rațe comune! țipă strident clientul imbrăcat într-un costum pe pot, uzat.Cum am angajat-o casieră la un mall, i s-a făcut un card de cumpărături.M-a pus girant. Trebuia doi, dar soacra-să n-a vrut să audă așa că am pus-o pe maica-mea.Asta stă într-o locuință socială, dar e încă în servici.Lucrează la o grădinită că îngrijitoare, nu duce lipsă de alimente ca e cu program prelungit.E o grădiniță pentru copiii din familii bune.Eu nu i-am dat la grădiniță că nu mi-am permis cheltuiala, dar au mers la creșă cât au fost mici. – Omule, copiii sunt minori? îl chestionă Rănit în timp ce se scărpina în urechea stangă.Acolo simțea o durere surdă, nici nu mai auzea bine.Bănuia că este de la geamul ăla mare de la intrarea în Judecătorie pe care vara îl țineau deschis să iasă mirosurile amestecate.Aici a întâlnit-o pe Sara, i-a simțit mirosul de parfum dulce amestecat cu transpirația corpului.Avea un teanc de dosare sub braț, dosare de evacuare a rău-platnicilir din asociație. Sara a venit în căsnicie cu un copil și 50 de kilograme în plus, dar nu regretă.S-au mutat impreună în casa soacrei, o femeie ca o mașinărie pe care trebuie să o ungi din când în când. – Ce ziceți, domnu’ avocat, pot câștiga copiii? N-am venituri mari, dar zdreanța aia merită o lecție.Aia e mamă, domnu’ avocat? Mi-a furat pană și rufele de pe sârmă și s-a mutat iar la mama-sa, scorpia aia. Trăiesc din alocațiile copiilor.Măcar dacă ar fi duble că sunt gemeni, dar statul dă una singură pentru ei, parcă n-ar bea cu două guri și n-ar mânca cu două mâini. Guvernanți de nimic! De când i-a făcut pe gemeni toate au mers alandala.N-a stat și ea câte doi ani cu copiii, ca celelalte mame.Totul insă s-a dublat: mâncare, îmbrăcăminte, rechizite. – Parcă nu-mi ajungea că nu le puteam da haine de la unul la altul! – Pentru gemeni trebuie acțiune separată.Instanța nu admite să îi tratăm la pachet.E ușor să confundăm, o singură literă și gata custodia revine fostei neveste. – Dă-o în morții mă-sii, domnu’ avocat! După ce că m-am lăsat de servici în perioada aia… Zilnic asteptam să îmi vină actele pentru șomaj Cine să aibă grijă de gemeni cât era ea la servici? Și parcă n-am eu nas să miros că, așa plină și cu ochii bulbucați, ajungea tot mai târziu acasă.Măcar să fii ajuns cu mâncare, vreo sticlă de ceva, domnu’ avocat, dar tot mie îmi cerea din indemnizația de șomaj să ia lapte la copii! Îmi era scarbă de ea că știam că o să își cumpere ciorapi din aia flaușați cu buline și sutien îndesat cu vată.Grasa nici țâțe n’avea! – A fost incompatibilitate clar.Asta vom invoca pentru a solicita custodia.Dănuț își aminti jenat că Sara avea niște sfârcuri negre, iar picioarele pline de varice și le acoperea mereu cu o fustă lungă, neagră. – Femeia asta a mea parcă e cumpărată la kilogram ca puii de gostat.Am plătit cu vârf și îndesat fiecare oră petrecută în casa ei.Mama-sa avea un nas fîn și mirosea cum veneam de la cârciumă cu salariul A doua zi și să fi vrut să împrumut un coleg nu mai aveam un sfanț, dar măcar datoriile casei erau plătite iar aia mică avea cu smartphone. Zicea nevastă mea că l-a luat în rate la ofertă, dar când i l-a confiscat directoarea și m-a chemat în cabinet, am citit ultimul mesaj.Vă mulțumim pentru plata abonamentului lunar în valoare de 20 de euro.Am înlemnit.Eu nu câștig banii ăstia decât dacă e joi sau vineri, și am noroc de un client cu de toate.Adică cu plângeri, violențe, calomnii… – Domnu’ avocat, și-a luat net nelimitat și telefon, ultima generație, cu adeverință de la serviciu.După ce a plecat, mi-a venit somație să plătesc ultimele 12 rate, că apucase să achite doar un an, cât a stat în servici. – Ăia mici aveau telefoane? întrebă într-o doară Dănuț? – Cu cartelă, ca soacra mea.Second hand. – Îhîî….plescăi Dănuț limba printre dinți.Îi rămăseseră undeva două fiicele de carne. Se sprijini pe geanta maro, decojită, umplută cu dosare și acte la refuz .Ale dracu femeile astea! se gândi el.A mea mai aducea de la grădiniță câte un pachet de margarină, un pui expirat,dar gatea rar, cică era sătulă de la serviciu. – Era o mamă bună? puse Dănuț întrebarea de rutină clientului. Acesta bulbucă ochii, se înroși la față și tranzit un pumn în ușa șubredă. – Dom’ avocat, femeia asta confundă copiii mă înțelegeți…nu mâncau pe rând niciodată…numai impreună pentru că ea uita întotdeauna că cel mic are urechi clăpăuge. – Așa s-a născut, dom avocat.Seamănă cu ea…lat la față, dar are urechile clăpăuge. Zicea, când îi aminteam că o să găsească o bătrana prin Germania să o șteargă la cur…mă scuzați…să opereze băiatul, că râd la școală de el. Râdeau insă că veneau murdari, cu hainele rupte și morți de foame. – Pentru custodie completă și decădere din drepturi trebuie să demonstrăm că te- a înșelat. -Clientul se lumină la față. – E simplu atunci.Păi, boarfa naibii m a înșelat! Duminică, când tot timpul eram beat umbla pe la vecini, iar copiii rămaneau la mă-sa. De aia zic, chiar dacă nu îmi ajunge indemnizația de șomaj, vreau copiii să vadă cum este să stea la mă-sa și să trăiască amandouă dintr-o pensie de boală! – Ai terminat cafeaua, barbare, că e luni și știi ce aglomerație e la Judecătorie și parcă văd că iar vii târziu și n-are cine cumpara pâine, zise Sara ascuțit. Ca trezit din letargie, Dănuț imbracă pelerina de ploaie, puse geanta sub pelerină, să ferească dosarele de ploaie, își făcu cruce cu vârful limbii, apoi ieși în stradă. Negura se așezase pe oraș ca o manta uzată.