Orașul de unde vii

are străzi nepavate îmi țin tocurile în maini cum aș ține sufletul tău gravat într-o albă singură noapte aburul râului se întinde pe alei ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit ziua se dă cu parapanta între noi doi arborii lumii tac infinit orele se scurg pe asfalt miroase zurliu a război și a morți pe acoperișuri pisici zvelte torc în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.

Salve, singurătate!

sentimentele aceste păsări cu aripi de ipsos îți măsoară prăbușirea de câte ori te reconstruiești spune salve singurătății care scurtcircuitează suflete și nu rămâne în colonia oamenilor bântuiți de fantasme materiale sărăcia este un spectru care îți dezgroapă oasele ca și cum un întreg cimitir de elefanți s-ar muta în tine te împaci greu cu ideea războaielor subterane care dezbină națiuni de la marea tribună a vieții lumea apare mirobolantă un fel de pește ce respiră fără branhii pe pământ cresc baobabi acolo unde erau cândva piețe publice frații împart cerul deasupra mării iată cum desalinizarea devine o formă de artă nici măcar umbrele nu mai au geometria lor vitele beau din canalul de dejecții și visează platoul amplu unde a rumega este calea spre echilibru de ce oasele noastre nu și-au scris patericul? Încotro zboară mitologica pasăre rock? putem plăti sacralitatea asfințitului cu o ancoră? de aici toate au gust de alamă ruginit

Culorile morții

în jur s-au îndrăgostit arborii lumii cu o mie de guri cerul ca un ochi sticlos s-a aburit de neînțelepciunea iubirii agățați de cercul alb al imperfecțiunii am dat o reprezentație în toate culorile morții apoi am înghițit sfera singurătății sublime luna ca un vârcolac mi-a supt degetul mic de la picior ca și cum ar fi dorit să mă deztrupeze să pot să mor lângă un nor vopsit în chip de pom lângă iarba străvezie a cuvintelor în timp ce liniștea neomenească își strigă poeții și le bea rărunchii cu tămâioasă albă dragostea sâsâie în retină doi arbori lunatici evanghelizează timpul iubirilor în sepia

Zece funde de Angi Melania Cristea

mi-e dor de aburul nărilor umede calul acela înțelept mă iubea între noi erau mutări (i)logice ca la șah nevederea simțurile ți le pipăia turele tale sincere pe lângă plopii fără soț agitau romantismul desuet cu rufe albe la balcon pantofi negri cu șiret /prea înțeleptul meu unicorn/ gem caisele de irepetabila povară mă tem mă tot tem că donquijote o să moară într-o magică zi de septembrie iar el calul acela înțelept o să-mi moară cu ochii deschiși mirosind iarba de mare amară calul se resemna să fie potcovit coama lui împletită cu zece funde striga să nu mă tai sunt cal de povară la abator toți măcelarii miros a minciuni sau a boală între noi caii aleargă ultima cursă nu există final învingătorul sigur se împușcă cu nările umede calul aleargă iubiri de o vară ard la foc mocnit trotuarul scuipă lavă jilavă setea orașului fără cai cere o mie de ani ca o mie de stropi în ocean calul îmi linge mâinile drept am ochii deschiși de mărgean/pești coloranți în ocean/ mută întâi tu mai aștept un veac o cursă un pas șah mat de azi merg cu singurătatea la pas

Oase de fosfor

locuiesc în inima șarpelui
care bate  cu limbile  sâsâind
precum un pendul în pereți
peste mâinile mele trec amforele verii
lipite cu ceară
verile acelea cu cozi de gușter mi se lipesc de  palme și beau halucinant
secunde să pot străbate mările
lumii cu oase  de fosfor

cai ai câmpiei scuipă peste pragul lumii
aburi de sare
morțile s-au deghizat în gutui
miros a lumini și au gust de
melci  striviți de luminatoare

Vibrato

oho m-am îndrăgostit mâinile mele se rostogolesc prin lavă și dolomit

palmele îmi cresc/arbori de ape de lună/
până ating cerul sculptat sau a lumii cunună
sarea mărilor se scurge ca un șarpe imperial
de pe trupurile noastre într-un vibrato  imaterial

se lasă seara cu arici și meduze  calcinate
sufletele noastre  respiră sub ape aspre decolorate
oase de fum/secundele curg în tăceri de alabastru
dragostea a atins carul mic cu un singur ochi măiastru

timpanul din stern sună oranj a lumină
voi mai vedea aburii pădurii suflete nins de verbină ?
dragostea se preface într-un condor în zbor peste caraiman
oho m-am îndrăgostit lumile mele au ajuns la liman

Semafor

orașul  s-a chircit ca o strigă cu pupile galbene în noaptea asta
se strâng tomberoanele   miroase a cai nepieptănați  a dovleci copți
ploaia a spălat centrul vechi unde oamenii străzii încălzesc pe trotuar
suflete străvezii
viața e un semafor verde  de pe care se scurg stropi de benzină
cu care poți aprinde comete peste cartiere
în diminețile  când în parcări  miroase a urină

hai sa îl împuscăm pe teddy bear urlă mulțimea de pe străzi lăturalnice
moartea în oraș este descojită ca mestecenii
toamna
iar iubirile mormăie fantomatic  de pe acoperișul caselor
prinse în plasa
unui timp lycantrop

viaț@ la un click distanță

zi de zi  joc în rețea viața asta este conectată la sute de pc-uri se mai deconectează din când în când dar am impulsuri poți să țin în apel
iubitul neinteresant să mă conversez cu ultima cea mai bună prietenă
despre sezonul toamnă-iarnă metalic complet și despre bărbați cu vieți monotone care te invită la seminarii spectacole caritabile filme treiD

meticulos procesez informațiile despre eul meu bipolar dar sunt defazată
acum se practică ședințele de terapie în grup unde poți scăpa de orice dependență cu o singură condiție să aduci cu tine eul primar incapabil de conexiuni
inițierea în tainele viului dă dependență de viu
îndrăgosteala dă dependență de cai pur-sânge
însă dependența de moarte este precum jocul în rețea/singurătate fără un cromozom/

Univers expandabil

ninge mă așez între troiene cu mâinile  răsucite precum un tors de femeie
și scriu prin nămeți aiuritoare poeme
despre cum să trăiești  o mare dragoste
altruist
alunec prin starea asta aparent banal apoi trag de soartă să se întindă ca o ușă expandabilă
este atâta crimee cât poți tu picta
de parcă s-au dezghețat culorile lumii
și cu boturi umede de câini
miros trandafirii înveliți de sub zăpadă

frigul ăsta are oase de sticlă deșurubez
silabele din trupul casei
unde am plantat ficuși
fulgi cu spinarea cât un arcuș
se rotesc precum un ax viu
tai în felii orele care scad pe măsură ce ninsoarea se bifurcă
între cer și tâmpla timpului

Stones sun/Pietrele Soarelui

morning undress roses
I dress embroidered with red thorns in them
sleep on rainbow eyelash crying comets
you laugh the narrow lane of childhood / Homing pigeon /
you caress me with sky sun tattooed chest
limped few words
painted blue on the road too slowly
I smell strawberries dress feet of river stones
you're afraid of a magical love z a death
fragile dreams I wearing clothes you wear two nights
My very dearest best by far
Lava of words digs seven lots among us
rang bells hanging gardens
between the star loves mornings dew pearl
loves gossamer
eyes lit senses a magical sky art
empty words too sweet too bitter /
rainbow over the sea ca

dimineţile se dezbracă de trandafiri

   mă îmbrac în ii brodate cu roşii spini

do   dorm pe geana curcubeului care plânge comete

 tu râzi pe uliţa îngustă a copilăriei/porumbel voiajor/

cu cerul din mine îţi mângâi soareletatuat în piept

şchiopătez de prea puţine cuvinte

pe drumul albastru pictat mult prea lent

rochia îmi miroase a fragi picioarele a

pietre de râu

 

ţi-e teamă de o magică iubire ca de o moarte 

 mă încalţ cu visele tale fragile îţi port

haina celor două nopţi dragul meu drag cel mai de departe

lava cuvintelor sapă între noi şapte sorţi

clopoţei sună din grădini suspendate

între steaua dimineţilor şi roua iubirilor perlată

se iubeşte diafan cu simţurile aprinse ca ochii unui cer

magică artă

goliţi de cuvinte prea dulci prea amare/

curcubeu aruncat peste mare

Tablou pe retină

noaptea în orașul de pe malul Dunării desenezi stele de ap

singurătatea ademenește femeile ca o pâine caldă aburi se ridică din ape pătrund în suflet cu solzi fosforescenți linia vieții urcă spre cer/apus de lună / simt cum se sparge liniștea între diguri secunde clipocesc valul dinspre tine numără dimineți pierdute prin oraș se vând fanteziste tablouri dăruiește-mi o pensulă să scriu un poem despre cum am iubit pe malul Dunării cât m-ai pictat pe retină nu stinge țigara pe nisip! cândva mi-a luminat iubirea care se scaldă alunecos printre stânci

Cântec la xilofon

așa pare lumea cu pereții vopsiți
în exterior
aici uleiul se scurge ca un șarpe de apă
suflete cu un singur timpan
miros a ratare a iarbă-de-mare a nadă
a balans între morți/ocean între vii
timpul cu brațele pline de portocale
se pierde în lunca unde nechează cai
conabii

secunde în galop iau aerul
în plex 
se izbesc de orgia sunetelor care cântă la un singur instrument
mă așez în genunchi cu coatele
lipite de fragmente de meteoriți
pipăi cântecul iluminat 
cu degetele lipite de xilofon fierbinți
parcă între cer și ectoplasma ultimei iubiri
s-ar deschide falii inundate de lavă
sub care înveți să respiri

Iubire siderală /Siderische Liebe von Melania-Angela Cristea

die liebe kommt vom mond

im silentiumkupferstich
hat einen kaduken morphingeschmack
alle perfiden hunde beschnüffeln sie
sie gewährt (un)abhängigkeit
trimbulierendes delirium

ihr staub versilbert die sterne
der dampfende komet reißt sich aus dem himmel
herzähnlich pulsiert blut
im ewigen äther
die liebe ist ein gescheitertes schiff im lividen ozean
gauklermeteoriten regnen auf sie
der liebesgeruch verbreitet sich opulent
sauer wie nichtgereifte trauben
ihr mund zeichnet blutige schatten
auf dem perlmutterbrokat der wolken
der unersättliche geist weckt dämonen

es ist eine parade von gestirn(re)sentiments
fröhlicher traurigkeitsregen fällt
politruk tanzt die liebe drei akte
troja verbrennt die helenas auf dem scheiterhaufen
es sind trugbilder vermittelnde hexen
der nachtstierkampf ist ausgebrochen

universen kleidet der rote mantel
über verbrannte steintreppen führt der weg zum mond
in der tiefe kocht die mysteriöse lava
die liebeskatastrophe gebärt heiße atheisten
picasso hat sich auf wände gekreuzigt
ich habe die liebe aus angefeuchtetem ton skulptiert
in den handflächen sind mir granitnarben gewachsen


[aus dem Rumänischen von Anton Potche] 


Worterklärung:
trimbulierendes (rum.: trimbulind - Wortkreation von Nichita Stănescu) = im Liebeswahn unkontrolliert agierend (eigene Interpretation)

 

 

dragostea vine de pe lună

în silenzio stampa
are gust caduc de morfină
o adulmecă toți câinii perfid
dă (in)dependență
delir trimbulind

pulberea ei argintează stelele
cometa aburindă se rupe din cer
ca o inimă pulsează sânge
în eter(n)
dragostea este corabie eșuată în oceanul livid
plouă peste ea cu meteoriți saltimbanci
mirosul iubirii se răspândește opulent
acru ca niște struguri necopți
gura ei desenează umbre sângerii
pe brocartul sidefiu al norilor
sufletul nesățios trezește demoni

e o paradă de (re)sentimente stelară
ninge cu tristeți surâzătoare
politrucă iubirea dansează trei acte
troia arde elenele pe rug
sunt vrăjitoare ce îți vând un truc
corida nopții s-a pornit

mantia roșie îmbracă universuri
calea spre lună are trepte de piatră arsă
fierbe lava misterioasă în adâncuri
cataclismul iubirii naște atei condescenți
picasso s-a răstignit pe pereți
am sculptat dragostea din lut umezit
în palme mi-au crescut cicatrici de granit