Poetă de etnie macedoneană din România, profesor la Liceul de Arte Marin Sorescu din Craiova
Angi
marți, 9 iulie 2013
Selfie
zilele mă înconjoară cu liniile lor albe frânte
ca niște cozi de câini umili
și par tot atât de lungi cât echinocțiul
la marginea lumii arbori inseriați precum niște bocanci lustruiți
își înfig rădăcinile în malul nisipos
se poate muri doar pentru că nu ai contorizat orele scurse din cristalul negru
pe care ne așezăm servituțile?
ca un condor care planează peste irisul timpului
mă rostogolesc într-o încăpere cu fotopicturi stranii
este lumea aceasta funicularul care restabilește prioritățile
artei sau este doar panorama
unei singurătăți arhetipale?
Fotografia postată de Angi Cristea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)