Angi

Angi

marți, 9 iulie 2013

Selfie

zilele mă înconjoară cu liniile lor albe frânte ca niște cozi de câini umili și par tot atât de lungi cât echinocțiul la marginea lumii arbori inseriați precum niște bocanci lustruiți își înfig rădăcinile în malul nisipos se poate muri doar pentru că nu ai contorizat orele scurse din cristalul negru pe care ne așezăm servituțile? ca un condor care planează peste irisul timpului mă rostogolesc într-o încăpere cu fotopicturi stranii este lumea aceasta funicularul care restabilește prioritățile artei sau este doar panorama unei singurătăți arhetipale? Fotografia postată de Angi Cristea.