așa pare lumea cu pereții vopsiți
în exterior
aici uleiul se scurge ca un șarpe de apă
suflete cu un singur timpan
miros a ratare a iarbă-de-mare a nadă
a balans între morți/ocean între vii
timpul cu brațele pline de portocale
se pierde în lunca unde nechează cai
conabii
secunde în galop iau aerul
în plex
se izbesc de orgia sunetelor care cântă la un singur instrument
mă așez în genunchi cu coatele
lipite de fragmente de meteoriți
pipăi cântecul iluminat
cu degetele lipite de xilofon fierbinți
parcă între cer și ectoplasma ultimei iubiri
s-ar deschide falii inundate de lavă
sub care înveți să respiri
