Ca intr-un stop-cadru, morți voalate apar și dispar.
În pupila dilatată
iubirea se insinuează, ochi magic al irealității.
Aș muta toți caii în linia întâi numai să pot
hrăni pe cel ce mărsăluiește, omul acela diform,
aplecat spre sine ca scrisul unui stângaci.
Singurătatea filiformă mă găsește în parc.Aici Dumnezeu se dă pe
skateboard…
Nu mai am libertatea să mă reproduc în cuvinte.
Zicerea mea vine din grota leului, unde sunetele sunt cavernoase, zemoase…
Dacă n-aș viețui în burți uriașe m-aș cățăra ca o liană
până pe autostrada unde dacă țipi
vulturi pleșuvi îți scuipă hoitul.
